Afară e urât şi plouă. Nori grei ni se adună deasupra capului şi ne înceţoşează privirea. Ne-ngheaţă degetele şi ne frecăm palmele în speranţa că vom reuşi să le incălzim câtuşi de puţin...Si eu incă stau cu gandul la vacanţa de vară.
Nu vă faceţi impresia greşită cum că aceasta e o postare depresiv-tomnatică. Nici vorbă! E doar un petic de melancolie, o mână rămasă întinsă, care încearcă, încă, să recupereze măcar o frântură din sezonul cald.
Iubim vara. Iubim vara atât de mult încât sfârşitul
uneia creează în sufletul nostru adolescetin o adevărată furtună de dezămagire-
pentru toate lucrurile pe care am fi vrut, dar nu am avut timp să le facem,de
tristeţe- pentru zilele în care eram liberi să plecăm la drum fără a avea o
destinaţie -când pe birou nu mai exista acea grămadă mare si neatrăgătoare de
cărţi si caiete care, în mod normal, ar profita la maximum de orice fărâmă de
conştiinţă pe care o deţinem, silindu-ne, astfel, să ne facem temele, de dorinţă-
ca totul să nu se fi încheiat atât de brusc, si de nerăbdare- pentru o vară
viitoare mai aventuroasă, mai încărcată de emoţii şi trăiri, o vară plină de
neaşteptat, energie şi entuziasm.
Un
an din viaţa mea de adolescent este împărţit în trei mari
fragmente. Primul dintre ele incepe atunci când anotimpul cel mai călduros
din an tocmai ce îşi află deznodământul. Este perioada în care amintirile sunt
povestite şi împărtăşite între prieteni în nenumărate rânduri, pană la
epuizarea oricărui detaliu mai mult sau mai putin semnificativ. De fapt, nu se
poate vorbi despre un aşa lucru precum un detaliu nesemnificativ. Pentru noi,
orice amănunt contează. Orice mic gest, orice vorbă spusă chiar si numai în
treacăt au semnificaţii majore. Poate că, privind în urmă, am putea ajunge la
concluzia că lucrurile nu stau tocmai aşa. Dar cum nouă nu ne
stă în fire să recunoaştem că am putea greşi, voi rămâne la ideea mea iniţială.
O viitoare „eu” mai matură va avea şansa să mă contrazică. In această primă perioadă, sunt retrăite cu intensitate
momentele care ne-au marcat vacanţa, clipele care ne-au înfiorat si ne-au tăiat
respiraţia revin cu precizie elveţiană în gândurile noastre, iar locurile văzute
prind din nou contur.
Cel de-al doilea fragment aduce în
prim plan dorul de căldura înăbuşitoare a verii. Revine dorinţa de a fi din nou
liberi, lipsiţi de griji, cu mintea concentrată asupra unui singur lucru, de
importanţă majoră: distracţia. Undeva prin luna aprilie, gândul nostru renunţă
la a se reîntoarce cu faţa spre trecut si adoptă o nouă perspectivă, îndreptată
spre un viitor apropiat, spre o vară al cărei iz devine, cu fiecare lună, săptămână,
zi, tot mai pregnant si mai atractiv, o vară care îşi „cerşeşte”, parcă,
venirea. O vară care aşteaptă, trebuie si urmează să se întâmple. Au loc discuţii
în repetate rânduri, între aceiaşi prieteni, desigur, având mereu aceeaşi temă:
planurile de vacanţă. Fiecare membru al găştii va avea ocazia să-şi exprime încântarea
si nerăbdarea faţă de toate activităţile măreţe pe care le are programate
pentru vara care se anunţă, ca de fiecare dată, incendiară.
Cu siguranţă vă
puteţi da seama acum care este, pentru mine si, probabil, pentru multi altii, cea de-a treia si cea mai aşteptată perioadă a anului, acest anotimp al relaxării, pe care cu toţii îl
regretăm odată trecuţi de vârsta la care el ne este oferit pe tavă. Copii
fiind, ne bucurăm de „vara la bunici”, „vara în faţa blocului”, „vara cu părinţii
la mare”. Ca adulţi, vedem vara ca fiind „concediul de una, două săptămâni care
trece atât de repede”. Însă, ipostaza de adolescent ne aduce bucuria de a trăi,
de a savura „VARA”, momentul în care emanăm prin toţi porii vitalitate,
optimism, speranţă, aventură, imaginaţie.
Aşa că, nu uitaţi să nu uitaţi de vară!
No comments:
Post a Comment