Pentru inceput

"Nu am nici o putere
si aproape nici forţe nu mai am.
Trăiesc. Simt asta. Privesc în jur
si aud gandul bolborosind.
Deschid gura să vorbesc dar o
închid repede de teamă
să nu casc.
Mi-e teamă că nu am să mai pot
închide gura niciodată. Tac.
Rostesc în gand începuturi de gand.
Urmarea e întotdeauna prea lungă - o
adevărată istorie.
Nu las cuvintele sa (se) facă istorie.
Ele sunt de trăit pentru mine.
Numai timpul se poate trăi, 
nu si istoria. Istoria este o fiinţă
ea însăşi, cu viaţa ei proprie.
O fiinta numai in sine.
Numai timpu-i al nostru.
Trăiesc. Simt asta. Vag, vag
de tot, dar simt. " (Bogdan Ghiu)

Confesiunea, aici de faţă, reprezintă numai primul pas al unui debut timid. 

Adevărul e că nu am ştiinţa începuturilor, cu atat mai puţin cand vine vorba despre un început scriitoricesc. Ce am, însă, este o lingurită de curaj, o lingură de ambiţie si un polonic de pasiune pentru tot ceea ce înseamnă creaţie, inedit. 

Nu mă declar artistă. Mă declar doritoare. Doritoare să capăt experienţă si să cresc.

Puncte slabe: există si aşteaptă să fie criticate de voi, pentru a putea fi, mai apoi, redresate.

Calităţi: sunt si ele acolo, gata să fie descoperite.

Am scris si am şters....Si iar am scris. Si iar am şters. Si am ajuns, intr-un final, la o variantă care mă mulţumeşte suficient cat să am certitudinea că voi avea un somn lipsit de frămantări.

Începuturile sunt grele. Urmeaza fericirea.