Filozofie 101

-          M-am găsit!

-          Te-ai găsit?

-          Da!

-          Unde?

-          Într-un colţ al casei.

-          Cum ai ajuns acolo?

-          M-am pedepsit.

-          Pentru ce?

-          Pentru că nu pot.

-          Nu poţi?

-          Nu. Şi nici nu ştiu.

-          Nici?

-          Nici.

-          De cât timp?

-          De când m-am pierdut.

-          Asta când a fost?

-          Acum un suflet si două răni.

-          Vinovatul?

-          Eu.

-          Tu singur?

-          Eu şi timpul.

-          Timpul nu vindecă?

-          Timpul risipeşte.

-          Şi îşi asumă vina?

-          Îşi asumă trecerea.

-          Vina timpului cine şi-o asumă?

-          Vieţile.

-          Curat cine face în urma lor?

-          Tăcerile mătură, dar vântul suflă amintirile inapoi.

-          Tăcerile mătură, apoi, din nou?

-          Desigur.

-          Se sfârşeşte asta, vreodată?

-          Daca s-ar sfârşi, unde aş mai rămâne eu?

-          Pierdut?

-          Pierdut am fost.

-          Găsit?

-          N-ar fi cu putinţă.

-          Atunci, unde?

-          Tot acolo, dar singur.

-          Singur?

-          Da. Prea singur ca să mai fiu.

-          Deci, tu şi timpul vă găsiţi vinovaţi?

-          Eu, timpul, viaţa...

-          Nu ai spus că viaţa îşi asumă vina timpului?

-          Ba da.

-          Atunci, de ce e şi ea vinovată?

-          A-ţi asuma greşelile altora nu înseamnă că nu poţi face propriile greşeli.

-          De ce nu îşi asumă viaţa propriile greşeli ?

-          Nu ştie.

-          Tu ştii ?

-          Nu prea.

-          Dar ai recunoscut !

-          Am recunoscut…

-          Deci, tu, timpul şi viaţa sunteţi vinovaţi ?

-          Eu, timpul, viaţa, destinul...

-          Şi destinul?

-          Şi el.

-          Şi viaţa?

-          Şi ea.

-          Şi timpul?

-          Şi el.

-          Şi tu?

-          Numai eu.

-          Şi cum te-ai găsit?

-          M-am strigat.