Etern

Copil hoinar ce rătăceşti prin rouă,

Ţi-e sufletul uşor şi mâneca ţi-e lungă.

Prin lanul de speranţe tu visul ţi-l trăieşti.

Stai ridicat pe vârfuri, o rază te imbie

Să-ţi cânţi iubirea, jocul, gingăşia,

Cu glasul tău plăpând, nebun, curat.

Ecou te înconjoară şi murmurul e viu,

Ţi-s pletele ca ziua şi ochii ţi-s din taine,

O mângâiere caldă de flori de câmp şi soare.

Priveşti, copile, zarea şi nu te întristezi,

Căci marea e albastră.

Şi azi, şi ieri, şi mâine, aşa întotdeauna.

Eşti liber să ai aripi. Ca să înveţi să zbori,

Nu trebuie nici grabă, nici teamă, călător.

Valiza ţi-e minunea de-a fi nemuritor.

Desculţ alergi prin viaţă, de mână cu seninul

Şi picurii de cer ţi se adună-n braţe.

Te scuturi de rouă şi pleci iar la drum.

Decorul ţi-e lumea şi lumea ţi-e vis,

La gât îţi atârnă un cântec pe care

Ai vrea să-l ascunzi şi nu poţi...

Iţi strigi ne-ncetat bucuria şi vocea

Iţi sună a harpă , a vers milenar.

Un foşnet fugar şi mirosul de iarbă cosită.

Ai inima o pană şi-mbrăţişări de raze.

Alergi în câmp, fugar, cu stelele si luna,

Aşa rămâi pe veci, copil hoinar.